"Nu ii invit pe romani sa plece in strainatate".Asa suna una dintre lucrurile pe care Basescu le spune in prima exprimare publica mai consistenta, de la inceputul protestelor. Primul lucru pe care il observ, este tonul. Tonul, care alta data era unul ferm, unul care dicteaza o directie. O stapanire de sine.
Astazi, tonul acela a disparut.Presedintele se exprima prietenos, de parca ar sta de vorba cu niste copii rai, pe care trebuie sa-i faci sa inteleaga de vorba buna ca, desi trebuie sa manance mai putin si mai rece, este pentru binele lor.
Atat de prietenos, incat prietenul asta care vrea sa imi intre pe sub piele, parca imi aduce aminte de unu la fel de prietenos, pe care mai de mult, l-as fi dat bucuros la caini.
Normal ca presedintele nu invita pe romani sa plece din tara. Normal ca romanii pleaca singuri de multa vreme, fara invitatii, somatii sau orice alta forma explicita de aducere la cunostinta ca e nasol, cum ca you overstayed your welcome.
Capitolul cu arhicunoscuta si mult laudata stabilitate economica de care beneficiem, este si el prezent.
Daca stabilitatea economica se manifesta prin lipsuri, griji, probleme, atunci multumesc, dar nu. Multumesc.