e simplu. nu ai ce cauta sa faci afaceri, daca nu ai bani. pe urma poti sa cauti o idee.
m-am crezut pe rand intermediar de imobiliare, dezvoltator de business online si inca vreo doua, de care prefer sa nu amintesc. s-a intamplat mai de fiecare data sa nu am bani indeajuns. promit ca, daca nu te numeri printre fericitii aia cu garaj magic precum cel al alora de la google, sau youtube, sau
apple… nu ajungi prea departe. singurul domeniu care, in opinia mea, mai ofera o posibilitate de a reusi fara necesitatea unei investitii considerabile, ramane totusi online-ul.
in functie de cat de optimist esti, te poti trezi totusi ca ai administrat un site inutil, timp de 3-5 ani, fara ca nimanui sa ii pese, desi in acceptia ta, ideea era cel putin geniala.
genialul, cel putin la noi in tara, vinde numai daca e genial de porno sau genial de prost. asa ca, apuca-te sa strangi bani. munca e unul din mijloacele cele mai la indemana. munceste mult, cheltuie putin, calculeaza fiecare leu. nu e la misto, o sa vezi ce bine te simti dupa ce ai econimisit o perioada. strange din dinti cat esti tanar.
“Mult, putin, copiii mananca!” – zicea un tigan interlop de la mine din oras, cu care jucam barbut cand eram mic. stia el ceva, da nu stia prea bine, ca acum e pe la parnaie.
munceste ca un sclav daca este nevoie si incearca sa iti gasesti motivatii care sa te duca mai departe. banii din cer, nu vin decat daca nu ai vazut banane in viata ta. doar atunci considera dumnezeu ca trebuie sa castigi la loto, si stim toti cam cati romani fericiti intalnim printre astia pe care i-a lovit cuibu, ca pe barza chioara.